EPS separă proteinele din sânge în fracțiuni (albumină și globuline) pentru a evalua funcția ficatului, sistemul imunitar și eventuale boli inflamatorii sau neoplazice.
Sângele este un lichid complex, iar componentele sale proteice reflectă starea de sănătate a organismului. Electroforeza proteinelor serice (EPS), cunoscută și sub denumirea de proteinogramă sau FPE (Fracțiunile roteice prin electroforeză), este o analiză de laborator fundamentală, care oferă o imagine detaliată a compoziției sângelui. Rolul său principal este de a separa proteinele serice totale în diferite fracțiuni proteice, permițând identificarea unor tipare specifice asociate cu diverse patologii.
Această analiză este de o importanță crucială pentru diagnosticarea bolilor sistemului imunitar (precum mielom multiplu sau gamapatie monoclonală) și a afecțiunilor inflamatorii cronice, a celor hepatice sau renale (cum este sindrom nefrotic). Înțelegerea modului în care albumina și globulina se distribuie în aceste fracțiuni este esențială pentru specialiști în medicină internă, hematologie și nefrologie.
Ce este Electroforeza proteinelor serice (EPS)
Electroforeza proteinelor serice (EPS) sau proteinograma este o tehnică biochimică de laborator care analizează proteinele plasmatice prin electroforeză. Principiul metodei constă în aplicarea unui curent electric la o probă de ser (partea lichidă a sângelui rămasă după coagulare) plasată pe un mediu de suport (gel de agaroză sau acetat de celuloză).
Deoarece proteinele serice poartă sarcini electrice diferite la un pH neutru, ele migrează cu viteze diferite sub acțiunea câmpului electric. Separarea se face în funcție de mărime, formă și, cel mai important, de sarcină electrică. Astfel, proteinele serice totale sunt împărțite în cinci fracțiuni proteice principale:
- Albumine, care au rol în menținerea presiunii osmotice, transportul de hormoni și medicamente.
- Alfa1-globuline (proteine de fază acută, care cresc rapid în inflamație cronică sau acută).
- Alfa2-globuline (tot proteine de fază acută, care cresc în sindrom nefrotic și inflamație).
- Beta-globuline (esențiale pentru transportul lipidelor și fierului).
- Gama-globuline (imunoglobuline, esențiale pentru sistemul imunitar).
Rezultatul, proteinograma, este reprezentat grafic sub forma unui profil de vârfuri, permițând medicului să observe concentrația relativă a fiecărei fracțiuni, indicator cheie pentru identificarea unor boli sistemice.
Când este recomandată analiza Electroforeza proteinelor serice
Electroforeza proteinelor serice este un instrument de diagnostic valoros, solicitat atunci când medicul suspectează o tulburare a sintezei proteice, o activitate imunitară anormală sau pierderi excesive de proteine. Situațiile care impun efectuarea acestei analize includ:
- suspiciune de mielom multiplu sau alte gamapatii monoclonale. Acestea sunt boli în care un singur tip de plasmocit (celulă producătoare de anticorpi) se înmulțește necontrolat.
- inflamație cronică de cauză necunoscută – creșterile persistente ale globulinelor, în special alfa și gama, pot indica o inflamație asociată cu boli autoimune, precum lupusul sau poliartrita reumatoidă, ori infecții cronice.
- suspiciune de boli hepatice.
- suspiciune de sindrom nefrotic – pierderea masivă de proteine prin urină (proteinurie) duce la scăderea dramatică a albuminei (proteina cea mai mică și mai ușor de filtrat), un semn distinctiv al sindromului nefrotic.
- evaluarea anemiilor, fatigabilității cronice sau a durerilor osoase inexplicabile.
Valori normale pentru Electroforeza proteinelor serice
Interpretarea corectă a FPE se face prin compararea nivelurilor de fracțiuni proteice individuale cu intervalele de referință.
Fracțiunile normale
Albumină: 52% – 68% din proteinele serice totale (3.5 – 5.5 g/dL).
Alfa1-globuline: 2% – 5% (0.1 – 0.3 g/dL).
Alfa2-globuline: 7% – 13% (0.6 – 1.0 g/dL).
Beta-globuline: 8% – 14% (0.7 – 1.2 g/dL).
Gama-globuline: 12% – 22% (0.7 – 1.6 g/dL).
Raportul Albumină/Globuline (A/G)
Raportul A/G se calculează prin împărțirea concentrației de albumină la concentrația totală a globulinelor (suma fracțiunilor alfa-1, alfa-2, beta și gama). Raportul A/G normal: 1.1 – 2.0.
O inversare a acestui raport (o valoare sub 1.0) este extrem de importantă clinic. Un raport A/G scăzut indică adesea o supraproducție de globulină (frecvent în infecții sau autoimunitate) sau o pierdere/scădere a albuminei (în boli hepatice sau renale), semnalând o perturbare majoră a homeostaziei proteice.
Ce afecțiuni pot indica valorile anormale ale Electroforezei proteinelor serice
Analiza EPS este cheia pentru a identifica anumite tipare de boală prin modificările specifice ale fracțiunilor proteice.
Modificări în fracțiunea Beta sau Gama
Creșterea fracțiunii Gama (hipergamaglobulinemie) este cel mai frecvent indicator al unei activări imunitare.
- Vârful monoclonal (M-Spike), un vârf îngust și înalt în regiunea gama sau beta-gama este semnul patognomonic al unei gamapatii monoclonale (produsă de o singură clonă de plasmocite), cel mai adesea mielom multiplu. Este esențială investigarea suplimentară prin imunofixare pentru a identifica tipul de imunoglobulină (IgG, IgA, etc.).
- Creșterea policlonală – o creștere largă, difuză, a întregii regiuni gama – sugerează o activare imună generalizată, întâlnită în inflamație cronică, boli autoimune (lupus), infecții cronice (HIV, hepatită C) sau boli hepatice cronice.
- Creșterea fracțiunii beta poate fi asociată cu hipercolesterolemia (beta-lipoproteine) sau cu deficitul de fier (transferină).
Modificări în Albumină și Alfa-globuline
Scăderea albuminei (hipoalbuminemie) poate semnala:
- boli hepatice (cum este ciroza – ficatul nu mai poate sintetiza suficientă albumină;
- sindrom nefrotic (pierdere masivă de albumină prin rinichi din cauza deteriorării filtrului glomerular. Acest tipar este adesea însoțit de creșterea fracțiunilor alfa-2 și beta, care conțin proteine mai mari care nu se pierd la fel de ușor);
- malnutriție sau malabsorbție.
Creșterea fracțiunilor Alfa-1 și Alfa-2, care conțin majoritatea proteinelor de fază acută, este tipică pentru orice formă de inflamație cronică sau acută, inclusiv boli infecțioase sau neoplazii (cancere).
Cum te pregătești pentru Electroforeza proteinelor serice
Pentru ca proteinograma să fie cât mai exactă și pentru a reflecta cu precizie proteinele serice totale, este necesară o pregătire simplă:
- se recomandă repausulalimenta timp de 8-12 ore înainte de recoltare. Consumul de apă este permis.
- medicul trebuie informat despre orice tratament. Anumite medicamente (corticosteroizi, estrogeni) pot influența nivelurile fracțiunilor proteice.
Electroforeza proteinelor serice la M Hospital
La M Hospital, efectuăm Electroforeza proteinelor serice cu echipamente moderne, care asigură o separare precisă a proteinelor plasmatice prin electroforeză, pentru un diagnostic de încredere.
Cum decurge procedura de recoltare
Procedura pentru obținerea probei necesare pentru FPE este simplă și rapidă:
- după ce personalul M Laborator se asigură că au fost respectate instrucțiunile privind postul, se trece la prelevare.
- Sângele venos este recoltat dintr-o venă a brațului de personal medical specializat.
- Proba este colectată într-un tub fără anticoagulant, lăsat să coaguleze, apoi serul este separat pentru analiză.
Rezultatele analizei și interpretarea lor
Rezultatele analizei Electroforeza proteinelor serice sunt, de regulă, disponibile într-un termen scurt, de la 24 la 72 de ore, în funcție de volumul de lucru al laboratorului. Aceste rezultate trebuie interpretate de un medic specialist (hematolog, internist, nefrolog) în contextul tabloului clinic complet, al altor analize de sânge și al istoricului medical. Prezența unui vârf M (sugestiv pentru mielom multiplu sau gamapatie monoclonală) sau a unui tipar de sindrom nefrotic necesită neapărat investigații suplimentare.
Programează-te pentru o proteinogramă (EPS) la M Hospital! Contactează-ne pentru mai multe detalii despre testul de Proteine plasmatice și pentru a discuta rezultatele cu medicii noștri specialiști.