• Chirurgie generala
• Chirurgie plastica, microchirurgie reconstructiva
• Ortopedie si traumatologie
• Ginecologie
• Urologie
• Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice
• Nefrologie
• Cardiologie

• Geriatrie si Gerontologie
• Neurologie
• Psihiatrie
• ORL
• Oftalmologie
• Dermato-venerologie
• Endocrinologie
• Medicina de familie
• Medicina muncii

• Reumatologie
• Medicina sportiva
• Medicina fizica si reabilitare medicala
• Oncologie
• Hematologie
• Pneumologie
• Gastroenterologie
• Medicina interna
• Ingrijiri paliative

Chirugia medicala

Este specialitatea care se ocupa cu diagnosticul si tratamentul afectiunilor chirurgicale ale abdomenului precum si a altor afectiuni chirurgicale care fac obiectul altor specialitati, ce necesita tehnici speciale cum ar fi traumatisme, afectiuni vasculare, genitale, urologice, toracice, endocrine, neurochirurgicale, chirurgie oncologica etc.

Din chirurgie generala s-au desprins neurochirurgia, chirurgia plastica, chirurgia pediatrica, chirurgia toracica, chirurgia cardiaca, chirurgia vasculara, transplantologia, traumatologia, ortopedia, chirurgia maxilo-faciala, chirurgie oncologica, otorinolaringologia, anestezia si urologia, care in zilele noastre sunt discipline separate.

Exista diferentieri si sub aspectul tehnicii utilizate:

  • chirurgie invaziva: chirurgia clasica cu taieturi la nivelul corpului
  • chirurgie minim-invaziva (laparoscopica): interventie cu taieturi mici, zona este tratata cu ajutorul endoscopului

Bolile ce pot fi tratate in cadrul departamentului de chirurgie generala:

  • Boli ale glandei tiroide (gusa, hipertiroidism)
  • Cancer de san si afectiuni benigne ale sanului
  • Cancer esofagian – afectiuni benigne ale esofagului
  • Cancer de stomac si diferite tipuri de probleme legate de ulcere ale stomacului si intestinului subtire (duoden)
  • Boli ale intestinului subtire care necesita operatie, obstructie intestinala
  • Tumorile colonului si rectului
  • Afectiunile inflamatorii
  • Afectiuni anorectale: tumori, hemoroizi, fisuri anale, fistule
  • Tumori hepatice benigne si maligne, chisturi
  • Icter obstructiv
  • Pietre si tumori la vezica biliara si canalul coledoc
  • Chisturi si tumori pancreatice
  • Pancreatita acuta si cronica
  • Boli ale splinei, care necesita operatie
  • Hernii ale peretelui abdominal si zonei inghinale; hernii care se dezvolta post-chirurgical
  • Diferite infectii ale tesuturilor moi
  • Chirurgie de urgenta si traume

Desi standardul chirurgiei moderne este reprezentat de laparoscopie, in functie de specificul fiecarui caz medical, interventiile chiruricale pot fi:

  • minim-invazive standard si avansate
  • laser
  • clasice

Departamentul de Chirurgie Generala asigura toata categoria de ingrijiri cu caracter de urgenta. Pentru pacientii aflati in stare critica, cu boli chirurgicale acute precum hemoragii, peritonite, ocluzii intestinale, sau aflati in soc, la M Hospital se pot efectua in conditii de siguranta, procedeele necesare pentru ca viata lor sa fie salvata.

Chirurgia plastica, estetica si microchirurgia reconstructiva

Aceasta ramura a chirurgiei trateaza pacientii cu defecte sau diverse  diformitati congenitale sau dobandite. Defectele dobandite pot aparea in urma bolilor sistemice, a traumatismelor, a arsurilor, a patologiei tumorale, degenerative sau a imbatranirii.

Chirurgia plastica abordeaza interventii chirurgicale de tip estetic – in vederea imbunatatirii trasaturilor fizice ale pacientului si estomparea unor efecte provocate de procesul imbatranirii, si interventii de tip constructiv- reparator.

Principalele obiective ale chirurgiei plastice sunt corectarea unor trasaturi anormale, ameliorarea unor probleme de sanatate si reconstructia unor defecte sau cicatrici dobandite in urma unor alte interventii chirurgicale de amploare.

Ortopedia si Traumatologia

este specialitatea medicala care se ocupa cu diagnosticul, tratamentul si prevenirea leziunilor si bolilor sistemului musculo-scheletic. Acest sistem complex include oasele, articulatiile, ligamentele, tendoanele, muschii si nervii. Medicii ortopezi se concentreaza pe ingrijirea pacientilor cu deformari scheletice – tulburari ale oaselor, articulatiilor, muschilor, ligamentelor, tendoanelor, nervilor si ale pielii.

Echipa noastra de medici  de prestigiu dispune de tehnologie performanta pentru evaluarea, diagnosticarea si tratarea pacientilor cu afectiuni ale sistemului musculo-scheletal.

Sectia de Ortopedie a M Hospital dispune priceperea medicilor nostrii ortopezi, dar si de aparatura de inalta performanta a clinicii M Imagistica, cu care venim in intampinarea tuturor nevoilor medicale ale pacientilor care vin si ne solicita ajutorul in ceea ce priveste diagnosticarea si tratarea diferitelor afectiuni de care acestia sufera.

Ginecologia

este ramura medicinei care se ocupa cu fiziologia si tratarea afectiunilor aparatului genital feminin (uter, vagin, ovare).

M Hospital pune la dispozitia pacientelor o larga lista de investigatii pentru specialitatea de Ginecologie: diverse analize de laborator, precum citologia vaginala, histerosalpingografia, ecografia trasvaginala si cea abdominala.

Examenul citologic vaginal impreuna cu mamografia ce poate fi efectuata in clinica M Imagistica reprezinta examenele de baza in screeningul cancerului de col si a cancerului mamar, cele mai frecvente cancere din randul populatiei feminine.

Urologia

este ramura medicinei care se ocupa cu studiul, diagnosticarea si tratamentul afectiunilor sistemului reproductiv, tractului urinar feminin si tractului urinar masculin.

Urologia este strans legata de alte specialitati precum oncologia si nefrologia. Medicul urolog mai are si misiunea de a investiga problemele ce tin de disfunctiile sexuale, incontininenta urinara, infertilitatea masculina si urologia pediatrica.

Organele si structurile anatomice care intra in atentia urologiei sunt: testiculele, epididimul, penisul, preputul, prostata, veziculele seminale, vasele deferente, rinichii, glandele suprarenale, ureterele, vezica urinara, uretra. Sistemul reproductiv si tractul urinar sunt strans conectate, de aceea, de multe ori o afectiune care ataca sistemul reproductiv ajunge sa afecteze tractul urinar si viceversa.

Disfunctiile erectile, prostata marita, cancerul de prostata sau cel testicular, hematuria, sunt afectiunile cel mai des intalnite  pe care medicul urolog le poate diagnostica si trata la barbati.

Femeile se  pot adresa medicului urolog atunci cand au probleme urinare sau chiar prolaps vaginal.

Dupa stabilirea anamnezei, medicul urolog efectueaza examinarea propriu zisa, cea care include examinarea zonei genitale si a rectului. Tot medicul este cel care recomanda si alte analize de laborator sau investigatii imagistie ce trebuie efectuate inainte de punerea unui diagnostic.

Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice

reprezinta   specialitatea medicala ce se ocupa cu diagnosticarea corecta si tratatarea bolilor cronice netransmisibile precum diabetul zaharat, obezitatea, dislipidemiile, de nutritia individului sanatos, de dieta pacientului ce prezinta  diverse afectiuni acute sau cronice, sau se afla in anumite situatii speciale (lauza, gravida, sportivii, copiii), dar si bolnavii cu boli metabolice ereditare sau dobandite dupa nastere, pe parcursul vietii.

Tulburarile de alimentatie pot surveni in urma punerii in aplicare a numeroaselor diete de slabit fara consultarea medicului specialist nutritionist.

Medicul nutritionist este cel care  identifica dezechilibrul metabolic al pacientului prin recomandarea efectuarii de analize concludente sau teste specifice, este cel care poate  stabili impreuna cu pacientul conduita terapeutica potrivita.

Diabetul zaharat de tip I si diabetul zaharat de tip II apar atunci cand  prediabetul este lasat sa evolueze, nediagnosticat si netratat. Prediabetul si diabetul gestational sunt singurele 2 forme de diabet reversibile.

Diabetul zaharat insumeaza mai multe boli care au in comun faptul ca afecteaza modul in care corpul nostru utilizeaza zaharul din sange (glucoza). Glucoza este o substanta vitala pentru sanatatea noastra pentru ca este o sursa importanta de energie pentru toate celulele din corp, dar este, mai ales principala sursa de combustibil pentru creier.

Ca mecanism de control al utilizarii glucozei in corp, exista pe de-o parte insulina si pe de alta parte, glucagonul. Acesti doi hormoni au rolul de a regla cantitatea de zahar din sange. Atunci cand insulina nu mai poate fi secretata in cantitati suficiente ca sa contracareze valorile crescute ale glicemiei, se instaleaza prediabetul.

La M Hospital, toti pacientii cu afectiuni care apartin specialitatii Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice beneficiaza de sprijin pe intreaga durata a colaborarii, de la diagnosticare pana la stabilirea regimului alimentar, a tratamentului si a rutinei controalelor medicale.

Nefrologia

este ramura medicinei interne care se ocupa cu studiul patologiei renale. Rolul nefrologiei este diagnosticarea bolilor rinichilor si tratamentul acestora (medical, dializa) precum si urmarirea pacientilor transplantati renal. Mai mult decat atat, majoritatea nefrologilor se considera specializati in tratarea tulburarilor electrolitice si a hipertensiunii. Majoritatea bolilor renale sunt cronice.

Principalele afectiuni pentru care pacientii ajung la consultul de nefrologie sunt:

  • Insuficienta renala acuta (IRA) – pierderea rapida a functiei renale.
  • Insuficienta renala cronica (IRC) – alt medic a detectat cresteri ale produsilor azotati (creatinina, uree, acid uric, BUN – blood ureea nitrogen, utilizat in USA) in cadrul unor detectari de rutina sau investigarea unei alte afectiuni, semn al declinului functiei renale. Actualmente se foloseste termenul de boala cronica de rinchi (BRC).
  • Hematurie – evidentierea sangelui in urina.
  • Proteinurie – evidentierea proteinelor in urina (albumina fiind una din cele mai importante).
  • Litiaza renala – formare de calculi renali ce se pot localiza in rinichi, uretere, vezica, uretra. Pot fi detectati in cadrul unui consult nefrologic dar acesti pacienti sunt indrumati de urgenta la urolog, tratamentul litiazei (ESWL, nefrolitotomie percutana, chirurgie deschisa) fiind apanajul acestei specialitati.
  • Neoplasm renal (cancer), de obicei carcinom, acesta fiind indrumat catre urolog, tratamentul fiind decis de echipa: urolog, oncolog, radiolog, anatomopatolog.
  • Infectii urinare, recurente sau cronice, inalte (pielonefrite) sau joase (cistite, uretrite).
  • Pacient hipertensiv, al carui tratament antihipertensiv nu da rezultate si la care se suspecteaza o cauza secundara, posibil renala.
  • Tulburari hidroelectrolitice si acidobazice.

Testele de laborator specifice nefrologiei sunt aproape intotdeauna ghidate spre: uree, creatinina, electroliti si sumarul de urina, acestea fiind adeseori baza formarii unui diagnostic.

Cardiologia

este specialitatea medicala care se ocupa cu preventia, diagnosticarea si tratarea afectiunilor cardiovasculare, printre care se regasesc si defecte cardiace congenitale, boala coronariana/cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, bolile cardiace valvulare si tulburararile de ritm cardiac.

Pentru cresterea acuratetei diagnostice si evaluarea stadiului de boala, consultul cardiologic este completat cu analize de laborator specifice, explorari functionale cardiace – electrocardiograma (ECG), test de efort, monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale (TA) si explorari paraclinice specifice – radiografia cardio-pulmonara, ecografia cardiaca transtoracica si transesofagiana, ecografia Doppler vascular.

In ciuda faptului ca sistemul cardiovascular este invariabil asociat cu sangele, cardiologia se ocupa doar in mica masura de afectiunile sangvine, cu cateva exceptii care tin de functia cardiaca si tulburarile de coagulare.

Cardiologii specializati in bolile adultului sunt diferiti de cei care se ocupa de cardiologia pediatrica. Aspectele chirurgicale nu sunt incluse in activitatea cardiologului si sunt rezervate chirurgilor cardiovasculari.

Proceduri precum bypassul aorto-coronarian sau implanturile protezelor valvulare sunt efectuate de chirurgi cardiovasculari, nu de cardiologi. Cu toate acestea, implanturile de stenturi (si, ocazional, alte proceduri mai complexe care tin de sistemul circulator si de bolile valvulare) sunt efectuate de cardiologi care aleg sa se supraspecializeze in cardiologie interventionala.

Cardiologia este o subspecialitate a medicinei interne.

Bolile cardiovasculare sunt o categorie de boli care implica inima sau vasele sangvine: (arterele si venele).

Bolile cardiace se refera la orice boala care afecteaza sistemul cardiovascular, acesta este adesea folosit cu referire la cele legate de ateroscleroza si/sau hipertensiune arteriala.

In cazul in care pacientul prezinta unul dintre simptomele de mai jos este necesar sa se prezinte cat mai repede la un consult cardiologic:

  • dureri in piept;
  • palpitatii;
  • oboseala;
  • stare de slabiciune;
  • ameteli;
  • tulburari de ritm cardiac;
  • inflamatii in zona gleznelor, mainilor si a abdomenului .

Daca pacientul are si alte afectiuni precum  obezitate, diabet, hipercolesterolemie sau hipertensiune arteriala, se confrunta cu un risc crescut al aparitiei bolillor cardiovasculare si este recomandat sa vina  la o consultatie cardiologica.

Factori de risc cardiovascular care nu pot fi influentati:

  • sex
  • varsta
  • istoricul familial (predispozitia genetica).

 

Factori de risc cardiovascular care pot fi influentati:

  • obezitatea
  • colesterolul marit
  • stresul
  • fumat
  • hipertensiune arteriala
  • diabet zaharat
  • sedentarism
  • alti factori de risc pot fi : fibrinogen, protein C reactiva, homocisteina, lipoproteina – cu modificari semnificative.

Preventie si diagnostic afectiuni cardiologice

Bolile cardiovasculare pot fi asimptomatice sau au manifestari reduse in fazele incipiente. Daca ai istoric familial de boli cardiovasculare, prezinti simptome tipice afectiunilor cardiace sau ai un stil de viata care te predispune catre patologia cardiaca, vino la consultul cardiologic preventiv.

O consultatie cardiologica, impreuna cu investigatiile cardiologice imagistice si analizele de laborator iti asigura un diagnostic sigur si precoce al bolilor cardiovasculare, precum:
• boala coronariana acuta sau chiar cronica ;
• insuficienta cardiaca de cauze multiple;
• cardiomiopatiile si hipertensiunea arteriala;
• tulburarile de ritm cardiac (aritmii);
• tulburari de conducere;
• bolile valvulare;
• infarct miocardic;
• reducerea riscului cardiovascular;
• boala tromboembolica venoasa;
• boala arteriala periferica;
• ateroscleroza sistemica;
• dislipidemii.

Geriatria si gerontologia

este specialitatea medicala care are drept obiective asistenta medicala din ingrijirea acuta, cronica, preventiva, de recuperare si terminala a varstnicilor,precum si studiul procesului de imbatranire din punct de vedere somatic, mental, functional si social.

 Medicina  Geriatrica  nu este  definita  in  mod  specific  in  functie  de  varsta cronologica,  ci  are  ca  preocupare  afectiunile  tipice  intalnite  la  pacientii  in  varsta (majoritatea acestor pacienti au varste de peste 65  de ani).

In afara pacientului varstnic, Geriatria si Gerontologia este ramura medicinei care se preocupa si de determinarea si prevenirea cauzelor care pot duce la imbatranirea precoce. In acest context orice pacient cu varsta de peste 40 de ani poate beneficia de evaluare si tratament in cadrul acestei specialitati.

 Consultul de specialitate este completat cu evaluarea geriatrica standard si multidimensionala, evaluare geriatrica osteoporoza si aparat osteo-articular(Dxa),preventie geriatrica pentru longevitate sanatoasa si activa,consiliere geriatrica.

Pentru cresterea acuratetei diagnostice si evaluarea stadiului de boala, consultul geriatric este completat de asemenea cu analize de laborator specifice, servicii medicale de imagistica si explorari functionale.

Neurologia

este specialitatea medicala care se ocupa cu diagnosticarea si tratamentul afectiunilor sistemului nervos (encefal, maduva spinarii, nervi periferici).

Pentru acuratetea diagnosticului dat, medicul neurolog poate indica urmatoarele investigatii : punctie lombara si analiza lichidului cefalorahidian, electroencefalograma (EEG), electromiograma (EMG), examen radiologic (radiografie de craniu si de coloana vertebrala), Doppler vascular cervico-cerebral, tomografie cerebrala, rezonanta magnetica nucleara (RMN) cerebrala sau de maduva spinarii.

Bolile neurologice sunt afectiuni ale creierului, maduvei spinarii si nervilor, sisteme care au sub control toate functiile corpului. Astfel, o disfunctie a sistemului nervos poate fi cauza celor mai variate simptome: de la modificari ale dispozitiei, pana la probleme motrice, tulburari de memorie, senzoriale, de deglutitie sau invatare.

Tipurile majore de afectiuni neurologice includ:

  • boli cauzate de anomalii genetice (distrofia musculara)
  • boli ale vaselor de sange care alimenteaza creierul (accident vascular cerebral)
  • boli autoimune (scleroza multipla)
  • leziuni ale maduvei spinarii si creierului (epilepsia)
  • neuroinfectii (meningita).

Dat fiind faptul ca bolile neurologice se refera la afectiunile creierului, maduvei spinarii si sistemului nervos periferic, simptomatologia lor este diversificata si difera oarecum de la adulti la copii. Parintii trebuie sa fie foarte atenti la semnele acestor afectiuni pentru ca in majoritate acestea pot fi rezolvate in stare incipienta.

Tulburarile cognitive, care produc afectarea invatarii, orientarii, judecatii, memoriei si capacitatile intelectuale sunt simptome care necesita atentie imediata si consultul unui medic neurolog. Unele dintre acestea pot ascunde boli grave precum Alzheimer, dar pot fi si urmarea unui traumatism, a unei infectii, a deliriumului, dementei etc.

Una dintre cele mai cunoscute patologii neurologice este reprezentata de accidentul vascular cerebral/AVC ischemic acut. Acesta se produce de cele mai multe ori datorita sangerarii unui vas cerebral sau datorita opririi irigarii cu sange a unei regiuni cerebrale si reprezinta o urgenta medicala absoluta. Inculpati sunt factorii de risc multipli: dislipidemie, hipertensiune arteriala, boala arterio-venoasa periferica, diabet zaharat, fumat.

Psihiatria

este specialitatea medicala care se ocupa cu identificarea cauzelor, diagnosticul, preventia si tratamentul afectiunilor psihice.

Afectiunile psihice pot fi grupate in : tulburari de afectivitate (depresie majora, boala bipolara), tulburari cognitive (dementa multi-infarct, dementa Alzheimer, delir), tulburari anxioase (atacuri de panica, boala obsesiv-compulsiva), tulburari de personalitate, tulburari psihotice (schizofrenia), dependenta de substante (droguri, alcool, tutun).

In evaluarea psihiatrica, medicul poate solicita o gama completa de teste de laborator, care, combinate cu interviul clinic, ofera o imagine a starii fizice si psihice a unei persoane. Educatia acestuia, anii de pregatire clinica si experienta dobandita il pregatesc sa inteleaga relatia complexa dintre afectiunile de ordin emotional si cele de ordin fizic, sa evalueze informatiile medicale si cele psihologice, si sa lucreze alaturi de pacient in dezvoltarea unui plan de tratament.

Consultul psihiatric este unul foarte complex. Pe langa discutia cu pacientul, psihiatrul discuta si cu rudele pacientului, cu prietenii sai, de obicei persoana care petrece mult timp cu acesta si poate oferi o perspectiva diferita despre schimbarile produse in comportamentul lui.

Acest lucru este extrem de important pentru a evalua cat mai corect simptomatologia, de cele mai multe ori pacientii avand tendinta sa ascunda sau sa omita anumite idei, trairi care sa fie de fapt foarte importante. De aceea sunt sfatuiti sa mearga la consult insotiti, cel putin pentru prima data.

Otorinolaringologia ORL

desemneaza ramura medicala cu ajutorul careia sunt prevenite, diagnosticate si tratate afectiunile urechii, nasului, gatului, cailor respiratorii superioare si sinusurilor.

Otorinolaringologul sau medicul specialist ORL detine aptitudini de terapeut si de chirurg, si trateaza afectiunile:

  • Nasului, cum ar fi sinuzita, rinita alergica, polipii nazali, perforatia de sept nazal, deviatia de sept
  • Gatului, cum ar fi laringita, faringita, oreionul, amigdalita
  • Urechilor, cum ar fi otita, eustachita, tinitusul, furunculii canalului urechii, dopurile de sulf, pierderea auzului, leziunile la nivelul urechilor

Examenul clinic, sau a doua etapa a consultului ORL, presupune examenul gatului, gurii, nasului si al urechilor. Pacientul va fi asezat pe un scaun pivotant, special pentru examinarea nasului, gatului si urechilor.

Examenul nasului

Fosele nazale sunt examinate cu ajutorul unui specul nazal (instrument sub forma de penseta supradimensionata, ale carei brate permite extinderea peretilor nazali, pentru vizibilitate in interiorul narilor). Aici, medicul va investiga canalele respiratorii, daca exista deviatie de sept si dimensiunea acesteia, precum si cantitatea si calitatea mucozitatii nazale.

Examenul gurii si gatului

Gatul si gura sunt examinate cu ajutorul unei spatule (apasator de gura), pentru extinderea spatiului dintre limba si gat. Se examineaza, aici, limba, dintii, lueta (omusorul), amigdalele si intregul perimetru orofaringian. Daca este nevoie, laringele este examinat cu ajutorul unei oglinzi speciale, de dimensiune mica, procedura ce poarta numele de laringoscopie.

Examenul urechilor

Urechile sunt examinate cu ajutorul unui instrument numit specul auricular, (instrument alcatuit dintr-o para de cauciuc, prinsa de un tub de cauciuc, la care se poate atasa o camera cu lupa pentru marirea imaginii membranei timpanului). Aici se exploreaza timpanul, posibilitatea existentei dopurilor de ceara sau a unor leziuni.

Investigatii si analize ORL avansate

In cazul unor afectiuni, este posibil ca medicul sa fie nevoit sa apeleze la o serie de investigatii ORL avansate, cum ar fi endoscopia nazala, laringoscopia sau timpanografia, in functie de organul afectat.

Diagnosticul este stabilit in urma unui examen ORL complet, iar pe baza acestuia se pot emite recomandari pentru investigatii mai avansate, in cazul unor afectiuni mai complexe, care pot atinge si dimensiuni neurologice si/sau infectioase (de exemplu, otita extrema). Tratamentul poate cuprinde atat remedii medicamentoase, cat si interventii chirurgicale – cum ar fi excizia amigdalelor, in cazul amigdalitei acute, sau septoplastia, in cazul unei deviatii de sept problematice.

Oftalmologia

este specialitatea care se ocupa cu studiul structurii si functionarii ochilor, precum si a bolilor care ii afecteaza. Examenul oftalmologic de rutina este foarte important deoarece multe boli oculare sunt asimptomatice si se pot diagnostica doar in urma unui consult de specialitate.

Majoritatea medicilor oftalmologi pot efectua o gama larga de proceduri medicale si chirurgicale. Procedurile pe care un oftalmolog le efectueaza in mod regulat depind de mai multi factori, precum specialitatea aleasa.

Unele dintre cele mai frecvente proceduri pe care le efectueaza un oftalmolog includ diagnosticarea si monitorizarea afectiunilor usoare ale ochilor si problemele de vedere.

Specialistii oftalmologi efectueaza si proceduri, precum:

  • diagnosticul si monitorizarea afectiunilor oculare moderate pana la severe;
  • operatia de cataracta;
  • chirurgia glaucomului;
  • chirurgia refractiva pentru a corecta vederea;
  • chirurgia reconstructiva pentru a repara traumatismele sau anomaliile din nastere, cum ar fi ochii incrucisati;
  • infectii sau blocarea conductelor lacrimogene;
  • eliminarea neoplasmului (tumori, chist sau obiect strain);
  • monitorizarea sau consultarea pacientilor cu alte afectiuni, cum ar fi retinopatia diabetica sau afectiunile imune;
  • repararea retinelor detasate;
  • transplanturi de cornee.

O persoana poate avea nevoie de ingrijiri de urgenta de la un oftalmolog daca se confrunta cu:

  • pierderea sau modificarea brusca a vederii;
  • dureri oculare subite sau severe;
  • leziuni oculare.

De altfel, orice persoana ar trebui sa ajunga la oftalmolog daca are afectiuni sau factori care pot creste riscul bolilor oculare, cum ar fi:

  • tensiune arteriala crescuta;
  • diabet;
  • un istoric familial de afectiuni oculare;
  • HIV;
  • afectiuni tiroidiene, de exemplu, boala Graves.

Dermatovenerologia

poate trata o varietate mare de boli. O parte dintre ele au transmitere sexuala (BTS) si manifestari dermatologice:

  • HIV;
  • sifilis;
  • gonoree;
  • candidoza;
  • boala herpetica;
  • papiloame (date de HPV);
  • infectii date de CMV.

De asemenea, exista si boli cu punct de plecare dermatologic:

  • acnee;
  • herpes;
  • leziuni veziculare;
  • urticarie;
  • keratoze actinice;
  • rozacee;
  • carbuncul;
  • alergie la latex;
  • eczema;
  • psoriazis;
  • celulita;
  • rujeola;
  • carcinom bazocelular;
  • carcinom scuamocelular;
  • melanom;
  • lupus;
  • dermatita de contact;
  • vitiligo;
  • veruci;
  • eczema seboreica;
  • keratoza pilara;
  • micoza;
  • melasma;
  • impetigo;
  • comedoane.

 

Dermatologia este specialitatea medicala care se ocupa de diagnosticarea si tratarea bolilor cutanate, anexelor pielii (par, unghii) si a mucoaselor adiacente (cavitate bucala si organe genitale).

Venerologia este ramura medicinei care se ocupa cu studierea si tratarea bolilor cu transmitere sexuala (BTS), numite si „boli venerice”.

Caracteristicile generale ale BTS-urilor sunt:

  • se transmit predominant prin contact sexual;
  • sunt contagioase;
  • primele semne si/sau simptome apar de obicei in regiunea genitala;
  • nu confera imunitate de durata;
  • sunt superpozabile unui context epidemiologic.

Bolile cu transmitere sexuala pot  afecta orice categorie de varsta, insa raman unele dintre cele mai comune cauze de imbolnavire in cazul tinerilor.

Pielea este cel mai mare si cel mai expus organ al corpului uman care are un caracter interactiv (interactioneaza cu alte organe), ceea ce ii confera multiple posibilitati de reflectare a functionalitatii acestora.

Patologia cutanata se bazeaza in special pe observatie, poate fi studiata in vivo (pe insusi organul afectat), astfel incat eficienta masurilor terapeutice este vizualizata direct si obiectiv.

Abordarea pacientului cu afectiuni dermatologice cronice implica de asemenea analizarea complexa a factorului psihosocial/emotional pe care acesta il determina.

Diagnosticul bolilor dermatologice presupune examinarea atenta a pielii, anamneza minutioasa si evaluarea unor factori asupra starii generale a pacientului, completat adesea de investigatii complementare.

Endocrinologia

este ramura medicinei care studiaza bolile hormonale. Medicul endocrinolog diagnosticheaza si trateaza problemele hormonale si complicatiile acestora. Hormonii regleaza metabolismul, respiratia, cresterea, reproducerea, perceptia senzoriala si miscarea. Dezechilibrele hormonale sunt la baza a numeroase afectiuni.

Oamenii au peste 50 de hormoni diferiti. Acestia pot exista in cantitati foarte mici si, cu toate acestea, pot avea un impact semnificativ asupra functionarii si dezvoltarii organismului.

Sistemul endocrin uman este alcatuit din anumite glande care produc hormoni, care, la randul lor, controleaza numeroase functii in organism. Cand hormonii parasesc glandele, acestia intra in circulatia sanguina si sunt transportati catre organe si tesuri in toate zonele corpului.

Un dezechilibru hormonal poate fi consecinta unor factori genetici sau de mediu. Unii copii au la nastere disfunctii hormonale care determina o serie de probleme de sanatate, precum intarzierea dezvoltarii.

Produsele chimice care afecteaza glandele endocrine, precum pesticidele, plumbul si ftalatii, folosite la producerea ambalajelor din plastic, pot sa cauzeze probleme hormonale.

Exista trei grupuri mari de tulburari endocrine:

  • Glanda nu produce suficienti hormoni – se numeste hiposecretia glandei endocrine;
  • Glanda produce prea multi hormoni – hipersecretie;
  • Tumorile se dezvolta in interiorul glandelor endocrine – acestea pot fi maligne sau benigne

Endocrinologul trateaza frecvent urmatoarele afectiuni:

  • Diabet
  • Osteoporoza
  • Menopauza
  • Tulburari metabolice
  • Boli ale tiroidei
  • Productie hormonala excesiva sau insuficienta
  • Unele cancere
  • Statura mica
  • Infertilitatea

 

Medicul endocrinolog va masura pulsul si tensiunea arteriala si va analiza starea pielii, a parului, a dintilor si cavitatea bucala. Tot el,  poate recomanda efectuarea unor analize de sange si de urina. In completarea investigatiilor medicul endocrinolog poate recomanda efectuarea ecografiei pentru glanda tiroida – o metoda de investigare non-invaziva (cu ultrasunete), cu ajutorul careia se masoara marimea glandei tiroide si se evalueaza daca exista modificari sau noduli.

Pacientul trebuie sa ofere medicului acces la nivelul gatului si decolteului. Medicul va utiliza o sonda, pe care o va plimba pe pielea pacientului folosind un gel special care ajuta ca ultrasunetele sa fie procesate si afisate sub forma de imagini pe un ecran.Dupa stabilirea diagnosticului, medicul endocrinolog va recomanda o schema de tratament, care va depinde de afectiunea preexistenta care a declansat simptomele.

Este o metoda de investigare non-invaziva (cu ultrasunete), cu ajutorul careia se masoara marimea glandei tiroide si se evalueaza daca exista modificari sau noduli.

Departamentul de Medicina de Familie

Aici, fiecare medic este dedicat relatiei cu pacientul. Medicul de familie dispune de toata deschiderea pentru a stabili o relatie solida, bazata pe incredere, comunicare, intelegere, rabdare si profesionalism intrucat serviciile medicale din acest domeniu implica pacienti de toate varstele.

Medicul de familie cunoaste particularitatile grupei de varsta, dar si pe cele individuale. Spre deosebire de alti medici specialisti, medicul de familie relationeaza pe perioade mai lungi de timp cu pacientii lui si ajunge sa ii cunoasca foarte bine. In consecinta, actul medical este influentat pozitiv de periodicitatea consulturilor, mai ales in cazul copiilor sau a bolnavilor cronici.

In urma inscrierii tale pe lista de pacienti, poti beneficia de mai multe servicii medicale:

  • consultatie medicala;
  • concedii medicale;
  • bilete de trimitere catre diverse specialitati;
  • retete medicale gratuite/compensate;
  • adeverinte medicale.

Medicina muncii

este specialitatea medicala care studiaza relatia om-munca, adaptarea omului la munca si potrivirea tipului de munca cu persoana care o efectueaza. Aceasta specialitate medicala reuneste cunostinte din toate celelalte specialitati medicale. Medicina muncii se ocupa cu preventia, diagnosticarea si managementul bolilor profesionale si a celor legate de profesiune, a accidentelor de munca, precum si cu promovarea sanatatii si productivitatii muncitorilor.

Exista mai multe tipuri de servicii profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor:

  • examenul de angajare mentionat mai si mai sus;
  • examenul medical de adaptare;
  • examenul medical periodic;
  • examenul medical la reluarea activitatii dupa o perioada de pauza (de exemplu concediul de maternitate)
  • supraveghere speciala

In urma examenului, medicul de medicina muncii poate decide ca angajatul este:

  • Apt – adica are, din punct de vedere medical, capacitatea de a desfasura munca pentru care a solicitat examenul medical;
  • Apt conditionat – capacitatea lucratorului este conditionata de respectarea unor recomandari de tip medical;
  • Inapt temporar in munca – persoana nu este pregatita sa lucreze pe postul solicitat datorita unei afectiuni. In acest caz, dupa vindecare este nevoie de o reevaluare a starii de sanatate;
  • Inapt permanent in munca – incapacitatea permanenta a persoanei de a se angaja pe acel post.

Examinarile dispun de reglementari speciale in functie de domeniul de activitate si functia ocupata. In mod normal, controlul de medicina muncii cuprinde:

  • Anamneza si anamneza medicala: lucratorul este intrebat despre trecutul profesional si despre afectiunile de care sufera / a suferit.
  • Examen clinic general
  • Examene medicale clinice si paraclinice precum consult oftamologic si ORL, analize medicale de laborator, electrocardiograma sau radiografie pulmonara.

Pentru persoanele care lucreaza sau se angajeaza in anumite profesii (de exemplu in alimentatie publica, sanatate, invatamant, saloane de infrumusetare) sunt stabilite prin actele normative analize medicale specifice. In urma controlului medical si a tuturor analizelor necesare, o persoana este declarata apta sau inapta pentru munca.

Reumatologia

este o ramura medicala care se ocupa cu diagnosticarea, tratarea si recuperarea bolnavilor cu afectiuni nechirurgicale ale aparatului locomotor. Aceste afectiuni sunt de obicei dureroase, acute sau, de cele mai multe ori, cronice, impiedicand buna functionare a aparatului locomotor. Sunt numite, in general, reumatism sau boli reumatice si musculo-scheletice.

Bolile reumatologice pot fi semnalizate prin diverse semne/simptome: inflamatie, roseata, durere, dificultate in miscare sau chiar impotenta functionala.

Principalele grupe de afectiuni de care se ocupa reumatologia sunt urmatoarele:

  • Afectiuni degenerative provocate de degenerescenta si uzura unor articulatii sau de cauze mecanice: artroza membrelor (gonartroza, coxartroza), spondiloza, hernia discala lombara.
  • Afectiuni inflamatorii articulare si periarticulare: bursite, capsulite, entezite, tendinite, epicondilite, sindromul Dupuytren, sindromul de tunel carpian, nevralgia cervico-brahiala, calcificarile tendinoase ale umarului sau tendonului achilean, bursita calcica trohanteriana
  • Afectiuni metabolice: osteoporoza, osteomalacia
  • Afectiuni cauzate de prezenta cristalelor in articulatii: guta, condrocalcinoza, calcificarile
  • Afectiuni inflamatorii, autoimune: reumatismul articular acut, artrita reactiva, spondilita anchilozanta, poliartrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, sclerodermia, polimiozita, dermatomiozita, artrita psoriazica
  • Afectiuni infectioase articulare: boala Lyme, artrita tuberculoasa, artrita gonococica

Metodele de diagnosticare folosite in reumatologie sunt multiple: analize biochimice, teste imunologice (autoanticorpi), teste genetice, masurarea densitatii osoase.

Metodele de tratament ale afectiunilor reumatologice sunt complexe si includ: tratamentul medicamentos si urmarirea atenta de catre medicul reumatolog.

Medicina sportiva (Traumatologia sportiva)

este ramura medicinei ce ofera tratament personalizat si integrat pentru sportivii de performanta, sportivii amatori sau persoanele active.

Acest departament reuneste medicina de ortopedie,  de recuperare medicala, departamentul de imagistica, dar si pe cel de nutritie si metabolism.

Echipa de recuperare este formata din medici recuperare, medicina fizica si balneologie si fizio-terapeuti.

Medicina fizica si reabilitare medicala

este o specialitate medicala clinica ce se ocupa cu preventia, diagnosticul, tratamentul si managementul reabilitarii persoanelor de toate varstele care prezinta conditii de sanatate dizabilitante si comorbiditatile acestora, adresandu-se in special afectarilor (impairment) si limitarilor de activitate ale acestora cu scopul de a facilita functionarea fizica si cognitiva (incluzand comportamentul), participarea (incluzand calitatea vietii) cat si modificarea factorilor personali si de mediu.

Dizabilitatea este un fenomen complex reflectand interactiunea dintre caracteristicile corpului unei persoane si cele ale societatii in care el sau ea traieste. Depasirea dificultatilor intalnite de catre persoanele cu dizabilitate, necesita interventii pentru a indeparta barierele sociale si de mediu.

Specialitatea de Medicina Fizica si de Reabilitare cauta sa optimizeze functionarea sub toate aspecte.

Medicul specialist de Medicina fizica si recuperare medicala isi desfasoara activitatea in diferite unitati medicale incluzand sectii de acuti si cronici din spitale, ambulatorii si cabinete de specialitatea MFR. Acesta foloseste instrumente specifice de diagnostic si evaluare, recomanda si efectueaza tratamente farmacologice si nonfarmacologice, si interventii educationale si profesionale si coordoneaza activitatea echipei multiprofesionale.

Echipa multi-profesionala de Reabilitare Medicala este formata din: medicul specialist de Medicina Fizica si Recuperare Medicala, asistent medical, fizioterapeut si asimilati, psiholog, logoped, terapeut ocupational, asistent social, bioinginer, precum si alti profesionisti abilitati sa desfasoare activitati de ingrijire in domeniul de reabilitare medicala incercand sa elimine sau sa amelioreze consecintele dizabilitatii.

 

La Departamentul de Medicina de Familie, fiecare medic este dedicat relatiei cu pacientul. Medicul de familie dispune de toata deschiderea pentru a stabili o relatie solida, bazata pe incredere, comunicare, intelegere, rabdare si profesionalism intrucat serviciile medicale din acest domeniu implica pacienti de toate varstele.

 

Medicul de familie cunoaste particularitatile grupei de varsta, dar si pe cele individuale. Spre deosebire de alti medici specialisti, medicul de familie relationeaza pe perioade mai lungi de timp cu pacientii lui si ajunge sa ii cunoasca foarte bine. In consecinta, actul medical este influentat pozitiv de periodicitatea consulturilor, mai ales in cazul copiilor sau a bolnavilor cronici.

 

In urma inscrierii tale pe lista de pacienti, poti beneficia de mai multe servicii medicale:

 

  • consultatie medicala;
  • concedii medicale;
  • bilete de trimitere catre diverse specialitati;
  • retete medicale gratuite/compensate;
  • adeverinte medicale.

Oncologia

este specialitatea medicala care se ocupa cu diagnosticul si tratamentul formelor de cancer. Denumirea provine din grecescul “onkos” care inseamna tumora, nodul si sufixul “logos” care inseamna “cuvant despre”. Oncologia are mai multe obiecte de activitate: diagnosticul, tratamentul (chimioterapie, radioterapie, chirurgie), urmarirea pacientilor dupa incheierea tratamentului de specialitate, managementul reactiilor adverse la tratament, screening-ul pentru anumite localizari de cancer, tratamente paliative pentru pacientii la care tratamentele de specialitate nu mai sunt oportune, aspectele etice ale abordarilor pacientilor cu cancer si screening-ul in bolile maligne.

Disciplina oncologica cuprinde mai multe ramuri distincte, insa strans corelate: oncologia medicala (conduce tratamentul sistemic al cancerului), radioterapia (tratamentul folosind radiatii ionizante) si chirurgia oncologica.

Cancerul este o afectiune generata de multiplicarea dezordonata a unei celule care a scapat de sub controlul mecanismelor de autoreglare ale organismului. Multiplicarea celulara poate duce la aparitia unei formatiuni nodulare, in cadrul tumorilor solide sau, in cazul afectiunilor maligne hematologice, la aparitia in circulatia sangvina a unui numar crescut sau foarte scazut a unor celule normale sau aparitia unor celule anormale, neadaptate la functia pe care ar trebui sa o indeplineasca. In cazul afectiunilor maligne hematologice, rezervorul de formare pentru celulele circulante este reprezentat de maduva osoasa din anumite segmente ale schelatului osos. Celulele maduvei osoase sunt celule multipotente, putandu-se diferentia in oricare dintre elementele sangvine circulante. Multiplicarea necontrolata a uneia dintre ele se poate manifesta prin cresterea numarului de celule circulante din seria respectiva si diminuarea semnificativa a celorlalte serii celulare. Ulterior poate apare cresterea in dimensiuni a ganglionilor limfatici prin incarcarea cu celule tumorale.

In cazul tumorilor solide, multiplicarea necontrolata duce initial la formarea unei formatiuni tumorale in organul de origine. Ulterior, in lipsa unui tratament de specialitate, celulele tumorale pot migra pe cale sangvina sau limfatica catre ganglionii limfatici sau alte organe, determinand aparitia metastazelor.

Diagnosticul de cancer este pus cu certitudine numai in urma examinarii la microscop a unei probe de tesut, obtinuta prin biopsie sau excizie chirurgicala. Toate celelalte proceduri diagnostice sunt efectuate pentru a ghida medicul in descoperirea unei anomalii si identificarea tesutului din care se va preleva materialul bioptic.

De cele mai multe ori, evolutia bolii neoplazice este un proces silentios, dand simptome numai atunci cand masa tumorala este suficient de voluminoasa pentru a crea tulburari in functionalitatea organului sau sistemului in care apare.

De cele mai multe ori, motivul prezentarii la medic este reprezentat de aparitia unei formatiuni nodulare. Frecvent aceste formatiuni nu sunt dureroase, motiv pentru care momentul prezentarii la medic este adesea amanat o perioada lunga. Alte simptome care aduc adesea pacientii la consultatii sunt: sangerari (rectale, sfera genitala), expectoratie cu sange, tulburari de inghitit, tulburari de tranzit (alternanta diaree/constipatie), tulburari de urinat, scadere marcata in greutate, dureri, simptome neurologice, etc.

Dupa prezentarea la medic, pacientul este trimis in vederea investigatiilor specifice, ce sunt ghidate de simptome si de istoricul personal al pacientului. Investigatiile pot fi imagistice (mamografie, CT, IRM, ecografie, PET-CT, etc.), endoscopice (endoscopie digestiva superioara si inferioara, bronhoscopie, laringoscopie, etc.), metabolice (scintigrafie), de laborator (markeri tumorali), chirurgicale (laparoscopie), scopul lor fiind acela de a identifica o eventuala masa tumorala si de a ghida punctia in vederea obtinerii diagnosticului de cancer.

Dupa obtinerea materialului bioptic, acesta este trimis medicului anatomopatolog care pune diagnosticul de cancer, identificand tipul celular, subtipuri histologice, gradul de extensie. Uneoori, pentru identificarea exacta a tipului celular sunt necesare examene suplimentare (ex. Imunohistochimie, FISH, CISH), care, suplimentar, pot oferi informatii care sa ghideze in alegerea tratamentului optim.

Tratamentul cancerului presupune de cele mai multe ori o abordare extinsa, multidisciplinara, cuprinzand chimioterapia, radioterapia, chirurgia oncologica, fiecare avand rolul ei bine stabilit in functie de tipul cancerului, stadiu si afectiunile asociate ale pacientului.

Chimioterapia este o metoda de tratament a cancerului, in care substantele cu rol antitumoral sunt distribuite la nivelul intregului organism, avand ca tinta impiedicarea replicarii celulelor tumorale in orice compartiment al corpului. Exista o multitudine de agenti chimioterapici, fiecare avand anumite indicatii de utilizare in functie de tipul tumorii si stadiul bolii.

Radioterapia este o metoda de tratament locala a cancerului, avand efect antitumoral numai in segmentul pe care se administreaza. Foloseste diferite tipuri de radiatii (α, β, γ, etc), in urma interactiunii dintre particulele generate de aparatul de radioterapie (fotoni, electroni, protoni, ioni) si celulele tumorale rezultand leziuni letale la nivelul celulelor tumorale, ce vor duce la distrugerea acestora.

Chirurgia oncologica are rolul de a indeparta fizic tesutul tumoral, atunci cand acesta este disponibil abordului chirurgical. Trebuie sa respecte anumite indicatii si protocoale de executie care sa asigure indepartarea tesutului tumoral in limite de siguranta oncologica, pastrand pe cat se poate functionalitatea organului afectat.

Fiecare dintre aceste metode are rolul si locul ei bine stabilit in protocoale dezvoltate de organisme mondiale de profil, asigurandu-se o actiune coordonata in vederea celor mai bune rezultate in tratamentul cancerului. Fiecare dintre metodele de tratament poate fi, in diferite circumstante terapeutice: curativa (poate duce la vindecare doar prin administrarea ei izolata), adjuvanta sau neoadjuvanta (face parte dintr-un protocol multidisciplinar care tinteste vindecarea) sau paliativa (tinteste controlul unui simptom sau prelungirea vietii si o calitate cat mai buna a vietii).

Tratamentele conexe in managementul afectiunilor neoplazice tintesc asigurarea unui confort al pacientului, ameliorarea unor simptome cauzate de cancer sau a unor reactii adverse cauzate de tratamentele specifice. Sunt cuprinse tratamentul durerii, al infectiilor din cursul chimioterapiei, tratamentul greturilor si varsaturilor, controlul simptomelor cauzate de tumorile sau metastazele cerebrale, nutritia suportiva orala sau endovenoasa/intravenosa atunci cand pacientul nu isi poate asigura aportul nutritiv adecvat, tratamentul escarelor, insuficientei respiratorii sau de alt organ afectat de evolutia cancerului, etc. Trebuie inteles faptul ca un pacient cu diagnosticul de cancer va necesita, de-a lungul evolutiei bolii, atentia deosebita a unei multitudini de specilisti in domeniul medical, cautand-se asigurarea unui confort si calitati a vietii, vizand o integrare cat mai adecvata a acestuia in societate.

Hematologia

este ramura medicinei care se ocupa cu studiul, diagnosticul si tratamentul afectiunilor sangelui si ale organelor hematopoietice – maduva rosie osoasa, splina, ficat, ganglioni limfatici.

Sangele este un lichid vital, existent in vasele sanguine, cu multiple roluri. Sangele este pompat de catre inima printr-un sistem de vase, reprezentat de sistemul circulator. Pe langa rolul de a transporta oxigenul de la plamani la toate tesuturile, si invers sa preia bioxidul de carbon, de transport al substantelor nutritive, acesta mai este responsabil de activitatile sistemului imunitar, ajutand la combaterea infectiilor.

Sangele este produs in maduva rosie osoasa care se afla in interiorul oaselor, acestea din urma reprezentand organul principal al hematopoiezei. Hematopoieza este procesul de formare a elementelor celulelor sanguine – eritrocitele (celulele rosii) cu rol de transport al oxigenului si bioxidului de carbon, leucocitele (celulele albe) cu rol in imunitate si trombocitele cu rol in coagularea sangelui, la nivelul maduvei osoase.

Bolile hematologice pot fi grupate in afectiuni benigne sau maligne. Afectiunile hematologice benigne cum sunt anemia, hemofilia, trombopenia autoimuna, necesita o urmarire atenta si de lunga durata si impun tratamente pe termen indelungat. Afectiunile hematologice maligne, de obicei sunt cu un debut brusc in plina stare de sanatate, cu o evolutie rapida si, nediagnosticate la timp, pot fi fatale, cum este de exemplu leucemia acuta. Hematologia oncologica este o ramura a hematologiei care studiaza bolile maligne – leucemiile acute, limfoamele, sindroamele mielodisplazice sau mieloproliferative si multe altele.

Medicul hematolog este specializat in diagnosticarea si tratarea bolilor de sange, cum ar fi anemia (scaderea numarului de celule rosii din sange), leucopenia (scaderea numarului de celule albe din sange), trombopenia (scaderea numarului de trombocite din sange). Hematologia oncologica studiaza bolile maligne – leucemiile acute, limfoamele, sindroamele mielodisplazice sau mieloproliferative si multe altele.

Diagnosticarea bolilor hematologice necesita de cele mai multe ori efectuarea unor manevre speciale precum punctiile medulare si a biopsiile osteomedulare, investigatii indispensabile in confirmarea afectiunii si verificarea raspunsului la tratament.

Pneumologia

este specialitatea care se ocupa cu depistarea, diagnosticarea, tratarea si recuperarea bolnavilor care sufera de boli ale aparatului respirator, prin mijloace nechirurgicale.

Bolile pulmonare au mai multe mecanisme de producere si pot fi grupate astfel:

  • afectari ale cailor aeriene (astm bronsic, boala pulmonara cronica obstructiva/BPOC, bronsita cronica, bronsita acuta, emfizem pulmonar, fibroza chistica);
  • afectari ale sacilor alveolari (pneumonie, tuberculoza, emfizem, edem pulmonar, cancer pulmonar, sindrom de boala respiratorie acuta/ARDS, pneumoconioza);
  • afectarea interstitiului pulmonar (boala pulmonara interstitiala – sarcoidoza, fibroza pulmonara idiopatica; pneumonie/edem pulmonar);
  • afectarea vaselor de sange pulmonare (embolism pulmonar, hipertensiune pulmonara);
  • afectarea pleurei (efuziuni pleurale, pneumotorax, mezoteliom);
  • afectarea peretelui toracic (sindrom de hipoventilatie din obezitate/sindrom de apnee in somn, tulburari neuromusculare).

Gastroenterologia

se ocupa cu prevenirea, depistarea, diagnosticarea, tratarea si recuperarea pacientilor dupa afectiuni ale tubului digestiv si ale organelor anexe. Aceasta specialitate include si hepatologia, pancreatologia, precum si endoscopia digestiva.

Investigatiile ce se efectueaza in cadrul departamentului de Gastroenterologie sunt urmatoarele:

  • Endoscopie digestiva superioara
  • Colonoscopie totala diagnostica
  • Ecoendoscopie cu punctie aspirativa cu ac fin si examen citologic pentru tumorile pancreatice
  • Ecografie abdominala si pelvina
  • Tomografie computerizata(CT)

Simptomele care indica afectiuni gastroenterologice sunt variate:

 

  • Dureri abdominale de intensitate variabila, cu localizare difuza sau precisa (epigastru, hipocondru drept sau stang, periombilical, flancuri);
  • Greturi, varsaturi;
  • Pirozis (arsuri) cu sau fara senzatie de reflux;
  • Meteorism (balonare) postprandial;
  • Icterul sclero-tegumentar insotit sau nu de prurit;
  • Tulburari de tranzit intestinal (constipatie, diaree sau scaun alternant);
  • Varsaturi in zat de cafea (indica o hemoragie digestiva superioara);
  • Scaune melenice (negre) ce pot sugera o hemoragie digestiva inferioara;
  • Prezenta de sange rosu in scaun.

Simptomatologia poate avea un debut insidios sau brutal, in plina stare de sanatate aparenta, si de cele mai multe ori sunt necesare multiple analize si investigatii suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic cert si a unei conduite terapeutice adecvate.

Medicina interna

este ramura si specialitatea medicala care se ocupa cu prevenirea, diagnosticul si tratamentul nechirurgical al afectiunilor, in special cele ale organelor interne. Specialitatea medicina interna se adreseaza adultilor.

Specialistii de medicina interna (care se numesc si „internisti”) au competenta de a rezolva probleme de diagnostic complex si de a monitoriza boli cronice severe si conditii de polipatologie. Specialistii de medicina interna diagnosticheaza si trateaza adultii cu afectiuni respiratorii, cardiace, digestive, renale, osteoarticulare.

Prin medicina interna se furnizeza pacientilor si servicii de preventie a bolii si de promovare a sanatatii, contribuind la medicina preventiva.

Medicina interna se ocupa de afectiunile organelor interne – inima, plamani, ficat, pancreas, splina, stomac, intestine, rinichi si afectiunile osteoarticulare, endocrine, metabolice etc.

Medicul internist vede pacientul atat pe fiecare organ cat si in totalitatea sa. El culege informatii anamneza de la pacient in timpul unei conversatii despre simptome ( debutul lor, evolutia lor in timp), investigatii efectuate, tratamente, regimuri alimentare urmate, internari in spitale.

Cu aceasta ocazie observa si limbajul verbal si nonverbal – corporal al pacientului.

Urmeaza examinarea clinica a pacientului – folosind toate simturile medicului: ce vede – inspectia, ce aude – ascultarea plamanilor, inimii, ce simte la mana – palparea abdomenului, percutia diferitelor organe, mirosuri percepute.

Conversatia, observarea si examinarea pacientului contureaza in mintea medicului internist o prima supozitie diagnostica – ce ar putea fi – diagnostic pozitiv, ce afectiuni ar trebui inlaturate – diagnostic diferential. Daca sunt mai multe afectiuni, este una care pune in pericol viata pacientului?

Un ajutor pretios medicului internist este ecografia, pana la aceasta descoperire medicul internist se putea baza doar pe EKG, examinarile radiologice si analizele de laborator care sa-i confirme sau sa-i infirme anumite supozitii de diagnostic.

Acum are la dispozitie ecografia care pe loc ii ofera o imagine concreta, in timp real, cu ce si intampla cu inima, ficatul, colecistul, stomacul, intestinele, rinichiul, organe genitale etc., tiroida, sani, articulatii, circulatia sangelui in toate organele. Ecografia se bazeaza pe ultrasunete, fara iradiere.

Ecografia prin faptul ca ajuta medicul internist, gastroenterolog, cu un diagnostic imediat, el poate prescrie deindata un tratament tintit, personalizat potrivit fiecarui pacient.